Bucharest Time

GOLGOTA BASARABIEI

Dragi români, iată o parte din istoria dureroasă a României, din perioada postbelică, atunci când tâlharii în haină roşie, prin forţă şi crimă, au încercat să dezrădăcineze, să distrugă definitiv identitatea neamului românesc de peste Prut, minţind că Basarabia a fost înrobită de români, iar ei au fost salvatorii ce au scos-o de sub jugul asupritor al nostru. Pentru ei noua Moldovă înfiinţată în Basarabia, de la Prut, puţin până dincolo de Nistru, era o Moldovă cu limba diferită de cea românească şi cu o identitate tâlhărească. În întreg materialul video sunt desecretizate o mică parte din genocidul tâlharilor împotriva românilor. Pe 1 decembrie 1918 toţi românii din toate ţinuturile româneşti sărbatoreau Marea Unire într-o Românie Mare, puternică, independentă. Astăzi din păcate mulţi dintre cei care citesc asta, sărbătoresc micul, berea şi cârnaţii, şi tot mai puţini sărbătoresc Adevărata Unire, căci astăzi, din păcate nu mai poate fi vorba de Marea Unire, pentru că de atunci şi până astăzi, România a fost jefuită de un tâlhar la drumul mare, şi în continuare se zbate precum peştele pe uscat, pentru o democraţţe corectă, pentru o soartă mai bună, "ajutaţi" de oameni perverşi care au ca scop ştergerea identităţii noastre.

LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ !!! ROMÂNI, LUAŢI-VĂ ROMÂNIA ÎNAPOI

Cu fiecare ceas ce se scurge, cu fiecare zi ce trece, cu fiecare an scris în istorie, pizmaşii vor câte o bucată din ţara ce moare încet şi sigur, ajutată de fanfaroni ce se cred conducători. Români NU UITAŢI CĂ ROMÂNIA NU A FOST, NU ESTE ŞI NU VA FI A LOR SAU A RUBEDENIILOR LOR, ÎN VEACUL VEACULUI, CI ROMÂNIA ESTE ŞI VA FI A VOASTRĂ. LUPTAŢI PENTRU EA, PENTRU PĂSTRAREA DEMNITĂŢII, LIBERTĂŢII, IDENTITĂŢII ŞI A INTEGRITĂŢII EI ŞI NU VĂ LĂSAŢI PĂCĂLIŢI DE VORBELE FRUMOASE CE VĂ SUNT ADRESATE, PENTRU A RENUNŢA LA CEL MAI DE PREŢ BUN LĂSAT DE STRĂMOŞII CE AU MURIT PENTRU SFÂNTUL NOSTRU PĂMÂNT.

PROTEST - Români abandonaţi şi vânduţi în propria ţară

Cetăţenii acestei ţări au fost abandonaţi şi vânduţi băncilor comerciale (româneşti şi străine) de către instituţiile statului (Preşedenţie, Guvern, Banca Naţională, etc.).
Banca Naţională (Mugur Isărescu) a fost cea care a aprobat băncilor tot felul de comisioane ascunse şi dobânzi exagerate. Aşa s-a ajuns ca în România să se practice unele dintre cele mai mari dobânzi din Europa, adevărate biruri bancare. Şi aşa au ajuns românii să fie cei mai săraci europeni.

DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE

Stimaţi cetăţeni,

Pentru a reuşi să ieşim din situaţia grea în care ne-a adus clasa politică, din respect pentru noi şi pentru generaţiile viitoare, trebuie să luăm atitudine faţă de situaţia în care ne aflăm şi faţă de viitorul sumbru pe care ni-l oferă guvernanţii.
Cetăţenii trebuie să fie principalii parteneri de dialog ai clasei politice. Ei trebuie să aibe posibilitatea să intervină şi să ia atitudine atunci când clasa politică nu îşi respectă promisiunile făcute în campania electorală.
Clasa politică din România este produsul poporului român, a unei societăţi fără posibilitatea de exprimare, a unei societăţi cu perna pe gură, a unui popor condamnat să tacă.
În acest context, venim cu rugămintea NU VĂ MAI LĂSAŢI MITUIŢI!!! Lăsaţi-i să vb cât vor şi să promită cât nu pot face şi votaţi cum vă dictează conştiinţa. Doar aşa vom avea o clasă politică curată.

GUNOAIELE DE VARĂ

De două săptămâni ştim bine cu toţii că suntem într-un anotimp pe care unii îl urăsc iar alţii îl adoră. Din păcate cei care detestă acest anotimp au şi motive sa o facâ. De mai bine de 20 de ani, de la căderea regimului comunist, în Galaţi s-au perindat pe la primărie fel de fel de elemente ale societăţii, a căror interes a fost să secătuiască oraşul de resursele financiare, în scopuri mârşave şi cât mai personale. Astfel că in mijlocul celei de-a 20 a veri de dupa 1989, nu avem parte decât de foarte mult zgomot, praf, aglomeraţie, mizerie, ţigănie cât vezi cu ochii, o lipsă totală de respect faţă de gălăţeni, lipsă de spaţii verzi si baze de agrement. Unii dintre voi poate nu sunteţi de acord, însă imaginile vorbesc de la sine.

Avem aici o dovadă clară a lipsei de respect în trafic. Ne aflăm pe faleza superioară a Dunării "la Elice" şi ne minunam de prostia sau lipsa de respect, fără limită, a şoferilor. Oricum ar fi, ambele cazuri sunt adevărate. Faleza a fost concepută cu două benzi pe un sens. Însă lipsa parcărilor, face ca prima bandă sa fie transformată in loc de parcare. Asta nu ar fi o problema imensă, insă dupa ora 22:00 apare şi randul 2 de maşini puse langa cele din prima bandă. În general cei care fac asemenea sfidări faţă de lege si faţă de ceilalşi cetăţeni, sunt in mare majoritate ţigani cu BMW-uri, Audi, sau Mercedes, dar şi români de bani gata, cu o lene teribilă în sânge, care sunt în stare să meargă cu maşina şi după o gumă de mestecat. Mai apar şi figuranţii cu motociclete dar şi taximetriştii. Oricare ar fi grupa de încadrare a acestor "şoferi" un lucru este sigur. Ocupă atât strada cât şi trotuarul, dar şi poluează fonic cu turaţii de motoare. sau muzică de cea mai proastă calitate.

În fotografiile de mai sus, din zona "Trecere Bac" se vede clar că maşinile au prioritate atât pe trotuar căt şi pe stradă. În prima fotografie se observă cum un grup de oameni, merg pe stradă, pentru că nu au loc de maşinile parcate pe trotuar. Oricum pe şoferi prea puţin îi interesează aspectul acesta, dovadă fiind domnul de lângă dacie, care vorbeşte nestingherit la telefon. La fel se observă şi în imaginea alăturată, un grup de oameni care ocolosec prin boscheţi, o maşină parcată pe trotuar. Iar ceva mai în faţă avem o cucoana care are o convorbire foarte importanta.
În continuare, în imaginea de mai jos, ne legăm puţin de curăţenia falezei, singurul loc mai de Doamne Ajută din Galaţi.

Pe acel panou scrie mare "Manifest pentu un oraş curat". Dar după cum observaţi şi dumneavoastră, oraşul este atât de "curat" încât au crescut munţi lângă malul Dumării. Este drept că munţii sunt din pământ nu din piatră, şi nu au apărut pe cale naturală, dar ce mai contează asta, atâta timp cât ei există.







În poza alăturată, Dunărea trage un semnal de alarmă atât mârlanului de Galaţi, cât şi incompetenţilor din conducerea urbei.

Acum, totul rămâne doar la aprecierea dumneavoastră şi speram ca spritul civic să învinga nesimţirea şi lipsa de educaţie şi respect a celor care ne sunt concetăţeni.

În continuare, aşteptăm comentariile şi opiniile dumneavoastră, despre ce şi cum ar trebui facut, ca oraşul să se ridice din această adâncire în involuţie.

IMNUL NAŢIONAL AL ROMÂNIEI

Deșteaptă-te, române!

Deşteaptă-te, române!” este, din 1990, imnul naţional al României. Muzica are autor necunoscut. Versurile şi aranjamentul aparţin lui Andrei Mureşanu (1816 - 1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848.

Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni braşoveni, fiind cântat pentru prima oară la Braşov, într-o grădină din Şchei, şi nu în data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea, aşa cum este îndeobşte cunoscut (deşi nu se precizează care era acel cântec patriotic, cântat de cei prezenţi, s-a presupus fără dovezi că era vorba despre acesta).

Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Mureşanu a pus versurile sale avea o largă circulaţie în epocă şi nu i se cunoaşte cu certitudine autorul. Era o melodie cântată de obicei pe un text religios, ce purta numele Din sânul maicii mele. Gheorghe Ucenescu a fost cel care i-a intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care căuta o melodie potrivită pentru versurile sale.

De atunci, acest imn a fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, datorită mesajului de patriotism şi de libertate pe care îl poartă în el. Acesta a fost şi cazul în timpul Revoluţiei române din 1989, când practic instantaneu şi generalizat a fost cântat ca un adevărat imn naţional, înlocuind imnul comunist „Trei culori”.

Timp de câţiva ani „Deşteaptă-te, române!” a fost şi imnul naţional al Moldovei, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră”.

Istoria imnului

Începând din 1848, „Deşteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Războiului de independenţă (1877 - 1878), primul şi al doilea război mondial. Mai ales în timpul crizei după lovitura de stat din 23 august 1944, când România s-a detaşat de alianţa cu Germania lui Hitler, alăturându-se Aliaţilor, acest imn a fost cântat în mod spontan de toţi şi emis pe toate staţiile radio.

Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, „Deşteaptă-te, române!”, ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, a fost interzis, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare. Din anii 1970, melodia a putut fi din nou cântată dar fără versurile originale.

În ziua revoltei de la Braşov, 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie, mulţi dintre ei nemaiştiind versurile. Cu toate acestea melodia a continuat fără întrerupere.

Pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără şovăială, sub formidabila presiune a manifestanţilor.

Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu. Abia în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din Bucureşti reunită cu fanfara Regimentului Ştefan cel Mare din Iaşi au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În acelaşi an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală.

Semnificaţia imnului

Titlul „Deşteaptă-te, române!” este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim „acum ori niciodată”, prezent şi în alte imnuri naţionale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la „Marseilleza” Revoluţiei franceze.

Alt imn

Pe lângă acest imn, românii mai au Hora Unirii, pe versurile scrise în 1855 de poetul Vasile Alecsandri şi adaptate la muzică de către compozitorul Alexandru Flechtenmacher. Hora Unirii a fost mai întâi cântată în timpul unirii Principatelor (1859). Astăzi, se interpretează la diverse ocazii festive, mai cu seamă la sărbătorirea unirii din 1859 (24 ianuarie). Melodia este cântată pe ritmul unui dans lent, dar energic, care reuneşte întreaga adunare. Dansul în cerc, (hora), este el însuşi un vechi ritual, simbolizând comunitatea spirituală, egalitatea.